Weekend la Istanbul: ce obiective merită să vezi și ce să faci

Orașul acesta s-a “născut” sub steaua celebrității, căci nu mai este niciunul ca el. Istanbul a fost capitala a trei imperii, cel Roman de Răsărit, cel Bizantin și cel Otoman, este singura metropolă care se întinde pe două continente, Asia și Europa, are ieșire la două mări, o atmosferă aparte și un magnetism de neegalat. Și se mai întinde și pe șapte dealuri, la fel ca Roma sau New York... 

Sunt foarte puțini români care să nu fi auzit de Istanbul, căci după Revoluția din 1989 mult trâmbițata “prietenie româno-turcă” a trecut de la stadiul de slogan comunist la cel de practică pur comercială. Avem o parte a istoriei în comun (și noi se vede că nu suntem deloc răzbunători), unele obiceiuri sunt asemănătoare, iar gastronomia asemenea. La Istanbul, te simți (aproape) ca acasă, nu de alta dar poți ajunge aici, unde era altădată „Înalta Poartă”, în 50 de minute de la decolarea avionului. 

Acum, nu mergi la vechiul Constantinopole ca să dai vreun haraci sau plocon vreunui sultan ci ca să te bucuri, liber, de această metropolă cu adevărat deosebită, unde istoria te “trage de mânecă” la colț de stradă, unde palatele, minaretele, hammam-uri și bazarele te conduc într-o lume a poveștilor...Pentru ca bisericile vechi de peste o mie cinci sute de ani, transformate în moschei, să te reașeze cu picioarele pe pământ și să te facă să-ți pui întrebări cu privire la cursul dureros și nedrept al istorei. 

Istanbul este un oraș la granița dintre două civilizații, două religii și două continente și această triplă...dualitate îi conferă acel aer unic, misterios și de neegalat. Poate îți va părea mai mult occidental decât oriental, mai degrabă haotic decât ordonat, mult mai tradiționalist decât modern. Sau viceversa. Este cert că influența celui care a fost, timp de secole, capitala unui imperiu de temut dăinuie și va trăi probabil mult mai departe decât granițele sale geografice. 

Dar Istanbulul nu e leneș ca un sultan obez moțăind în palatul său după un bairam îndelungat ci plin de viață ca și când ar avea tinerețe fără bătrânețe. Este treaz la orice oră și gata să-ți arate de ce este admirat, iubit, inclus în atât de multe topuri cu destinații recomandate de pe întreg mapamondul că a devenit o prezență obișnuită. 

Dacă vrei să trăieși la maxim atmosfera electrizantă, nebună, pestriță, plină de viață și molipsitoare din Istanbul, cel mai bine ar fi să te cazezi în orașul vechi Sultanahmet. Istanbul este un oraș imens, cu peste 14 milioane de locuitori (zona metropoitană are peste 18 milioane), cu un trafic greoi, deși majoritatea străzilor și bulevardelor principale au minim două benzi pe sens. Bănuiesc că nu ai chef să stai cu orele prin autobuze, trenuri sau taxiuri, ci să mergi pe jos de la un obiectiv la altul. În cartierul Sultanahmet sunt hoteluri pentru toate buznarele și cele mai importante atracții turistice ale Istanbulului, restaurante, cafenele și magazine cu produse tradiționale.  

De fapt, Sultanahmet este locul de naștere al vechiului Constantinopoleși astfel că nu e de mirare că aici sunt concentrate marile atracții turistice ale ”Orașului de pe Bosfor”. Sultanahmet are și o poziție deosebită, fiind situat pe o peninsulă mărginită de Cornul de Aur, de Bosfor și de Marea Marmara, la vest fiind păzit de zidurile vechi de apărare ale orașului. Constantinopole a fost întemeiat de coloniștii greci în anul 667 î.Hr, primele lor construcții fiind pe locul Palatului Topkapî, dar  săpăturile arheologice indică faptul că zona a fost locuită încă de acum opt mii de ani. Peninsula pe care este situat Sultamahmet a fost declarată, în 1985, parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. Trei zile nu sunt de ajuns pentru a colinda prin Istanbul, dar asta însemnă că ai un motiv bun pentru a te întoarce aici. Eu l-am vizitat de câteva ori și am de gând să mă reîntorc, pentru că încă nu am văzut tot, mereu descopăr ceva nou și interesant de lăsat pentru data viitoare.    

Catedrala Sfânta Sofia (Aya Sofya) este costruită pe primul deal din cele șapte care domină Orașul istoric, și cred că este cel mai important obiectiv din Istanbul datorită istoriei sale, a arhitecturii inovative-fiind model pentru numeroase alte biserici și chiar și moschei, a importanței religioase și, de ce nu, a frumuseții sale! Catedrala Sfânta Sofia fost ridicată la comada împăratului bizantin Justinianîntre anii 532 și 537, pe locul unei biserici mai vechi ctitorită de Constantin cel Mare. A fost sfințită în anul 537, jefuită de cruciați în anul 1204, transformată în moschee de către Mehmet Cuceritorul în 1453. Timp de 500 de ani, Aya Sofya a funcționat ca moschee, iar otomanii i-au adus și modificări și completări. Lui Mustafa Kemal Atatürk i se datorează  transfomarea în muzeu a Hagiei Sophia, în 1935. 

Muzeul Sfânta Sofia este un loc unde se stă la coadă pentru a intra, plătești taxă de intrare ( 25 de lire, 2015) și de unde ieși tulburat de cursul istoriei în care învingătorii nu pot lua (și nici șterge) chiar totul, o să înțelegi ce vreau să spun când o să vizitezi locul. Dar ești și recunoscător că acest loc care a fost centrul imperiului bizantin, unde au fost încoronați împărați mai este totuși în picioare și se lucrează la reconstrucția sa.

Un sfat: Neaparat să urci și la etaj, pentru a admira cele mai celebre mozaicuri creștine, precum și pentru o privire de ansamblu asupra Muzeului Sfânta Sofia. Este unul dintre cele mai vizitate obiective in Turcia, chiar este de neocolit!   

 Este locul de unde se luau toate deciziile importante din Imperiul Otoman în perioada secolelor XV-XIX, care ne-au afectat și pe noi, unde se prezentau supușii cu plocoane, unde unelteau concubinele sub ochii uneori îngăduitori ai eununcilor. Mehmet Cuceritorulși-a stabilit primul reședința aici ( în anul 1453 și a trăit până la moartea sa, în 1481) în timp palatul devenind un imens domeniu de aproximativ 700.000 mp. Astăzi, Palatul Topkapî este un complex muzeal unde poți vizita doar Palatul, costă 30 TL sau Palatul și Haremul ( 30 TL + 15 TL). Nu poți merge doar la Harem, locul rezervat sultanului, al mamei acestuia, soției și concubinelor cele mai iubite, trebuie să plătești și biletul pentru Palatul Topkapî. În Haremul misterios și decadent, unde erau 300 de încăperi, se intră din curtea a doua, de lângă Turnul Justiției. Haremul e luxos și misterios ca în povești, coridoarele sale sunt înguste și umbrite de coloane și cotloane, pereții sunt acoperiți de gresie albastră. Camerele private ale sultanilor și ale mamei sale, ale concubinelor favorite sunt care mai de care mai mari și mai înzorzonate. De la înălțimea Haremului, imaginea asupra Bosforului și asupra părții europene a Istanbulului este copleșitor de frumoasă, chiar și atunci când plouă...

Ce ai de văzut, pe scurt în Palatul Topkapî? După ce treci de poarta Babüsselam, te așteaptă așa numita curte a doua, unde fostele apartamente găzduiesc expoziții de ceasuri, de arme ( printre care și sabia lui Ștefan cel Mare) și de bijuterii deosebit de valoroase, o bucătărie imensă care deservea toată curtea și Consiliul imperial, locul unde sultanul își primea supușii și dădea ordine. Curtea a treia e și mai interesantă, aici sunt expoziții cu portretele tuturor sultanilor, Sala relicvelor, unde se află relicve și obiecte ale profeților musulmani, dormitoare, pavilioane luxoase și moschei. Este bine să vă alocați minim patru ore pentru o vizită la palat. 

Marțea, ca și de sărbătorile religioase musulmane, Palatul Topkapî și Haremul sunt închise, detalii și harta aici. 

Imediat după prima poartă de acces la Topkapî, pe stânga, se află Hagia Irene (Aya Irini), singura catedrală din epoca bizantină care nu a fost transformată în moschee. Hagia Irene a fost construită în secolul al IV-lea la comanda împăratului Constantin cel Mare și a fost catedrala Patriarhiei Constantinopol până la construirea Hagia Sofia, în secolul al VI-lea. Hagia Irene a găzduit Primul conciliu de la Constantinopol, din anul 381, și a fost una dintre cele trei biserici din Imperiul Bizantin ce erau închinate atributelor lui Dumnezeu: Hagia Sofia (Sfânta Înțelepciune), Hagia Irene (Sfânta Pace) și Hagia Dynamis (Sfânta Putere).După cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani, Hagia Irene a fost închisă între zidurile Palatului Topkapî și a fost transformată în depozit de arme pentru ieniceri. Acum, Hagia Irene este muzeu, taxa este de 20 TL ( 2015), dar găzduiește și numeroase concerte. 

            v

Tot în zona Pieței Sultanahmet se află și Basilica Cisternă (Yerebatan Sarnici), un rezervor bizantin de apă, un loc pe cât de interesant pe atât de surprinzător. Este de fapt o cisternă subterană uriașă comandată de Iustinian în anul 532 pentru a alimenta cu apă palatul cel mai mare al orașului, în cazul unui asediu. Au fost folosite 336 coloane de marmură, multe salvate de la temple în ruină și a putut stoca până la 80.000 de metri cubi de apă. Apa era transportată prin cei 20 km de apeducte de la un rezervor din apropierea Mării Negre. Părăsit după ce palatul a fost mutat de împărații bizantini, rezervorul uriaș a fost redescoperit în anul 1545, dar nu s-a bucurat de aprecierea locuitorilor Istanbulului. A fost redeschis publicului abia în anul 1987,  după lucrări de igienizare și renovare care au durat 15 ani. 

Acum, Basilica Cisternă este unul dintre cele mai apreciate obiective din Istanbul atât pentru atmosfera sa misterioasă, potențată  de luminile care pun în valoare simetria coloanelor de marmură și ușor înfricoșătoare, căci sunt tot felul de umbre mișcătoare aici ( de la lumina care cade în apă). Ești ca într- peșteră, apa îți picură în cap, e răcoare și aer mult mai proaspăt decât te-ai fi așteptat. Pontoanele de lemn te conduc către cele două capete inversate ale Medusei, peștii imenși te urmăresc din apa deosebit de clară în care unii aruncă bănuți pentru a fi mai bogați …măcar cu o dorință îndeplinită. Un bilet de intrare la Basilica Cisternă costă 20 TL (nu sunt acceptate cărți de credit).

Relaxează-te în parc sau la hammam! După atâtea obiective grandioase de văzut în centrul istoric al Istanbulului, poate a venit vremea să te relaxezi pe una din băncuțele din Piața Sultanahmet, să privești când la Moscheea Albastră, când la Sfânta Sofia, la cele două obeliscuri egiptene de pe Hipodrom. 

Sau poate vrei un “tratament” tradițional la un hammam, există unul chiar lângă Hipodrom, Hurrem Sultan Hamami, pe care eu recunosc că nu l-am testat. 

Moscheea Albastră- Moscheea Sultanahmet (Sultanahmet Camii), cel mai impozant lăcaș de cult musulman din Istanbul, cu cele șase minarete ale sale și “cascada” de domuri. Este un poiect al sultanului Ahmet I (1603-1617), iar denumirea sa neoficială provine de la gresia albastră care îi împodobește interiorul. Curtea sa interioară dar mai ales spațiul de rugăciune sunt imense. Trebuie să respecți reguli stricte pentru a intra în Moscheea Albastră (toată lumea se descalță, pantofii sunt puși într-o sacoșă; femeile trebuie să aibă un batic pe cap, nu sunt admise persoanele cu pantaloni scurți sau cu fuste scurte), accesul e permis între anumite ore și doar credincioșii musulmani sunt admiși pe ușa principală, turiștii trebuie să folosească ușa de sud. 

Marele Bazar ( Kapalıçarşı) este chiar imens, și, dacă ești interesat de cumpărături de covoare, bijuterii, condimente, dulciuri, ceramică, haine, țesături, antichități sau doar de suveniruri, atunci sigur vei găsi ceva să-ți placă. Este incitant să te pierzi pe străzile Kapalıçarşı, dar există si riscul să te pierzi aici. Da, căci bazarul are 60 de străzi, aproximativ 4.000 de magazine, dar oare știe cineva exact câte sunt, și atrage între 250.000 și 400.000 de vizitatori zilnic. Marele Bazar din Istanbul are patru porți de intrare, două moschei, două hamame, două fântâni, câteva cafenele și restaurante, este ca un mic orășel acoperit. Multe dintre tarabele bazarului sunt grupate pe tipuri de produse.  Kapalıçarşı  a fost un centru important de comerț încă din anul 1461, când s-a finalizat construcția secțiunii cele mai vechi, Cevahir Bedesteni, la ordinul Sultanului Mehmed Cuceritorul. Bazarul fost mult mărit în secolul al XVI-lea, în timpul domniei lui Soliman Magnificul, și în 1894 a suferit o restaurare majoră, după un cutremur. 

Totuși, în ciuda vechimii și notorietății internaționale a acestui loc, lucrurile par să se schimbe și aici. M-a surprins faptul că unii dintre comercianți au refuzat să negocieze, afișând un preț fix și rămânând consecvenți anunțului că nu discută. Marele Bazar se află la 15-20 minute de mers pe jos din Piața Sultanahmet și se poate ajunge și cu tramvaiul, trebuie să coborâți la stația Carsikapi. Marele Bazar este deschis de luni până sâmbătă de la ora 9 la 19, închis duminica și de sărbătorile legale. 

Nu departe, în zona portului Eminönü, lângă Moscheia Nouă este Bazarul Egiptean -Mısır Çarşısı-unde trebuie să mergi dacă vrei condimente, alimente și fructe la un preț negociabil. Bazarul Egiptean este parte a complexului de clădiri al Moscheii Noi (Yeni Cami) și ea un obiectiv turistic și centru de pelerinaj foarte apreciat printre musulmani în special.   

Și, pentru că tot te-ai apropiat de portul Eminönü, poate că a venit vremea să te îmbarci la bordul unui vas, pentru o croazieră pe Bosfor. Sunt trasee mai lungi, de șase ore, care te conduc către Palatul Dolmabahce, podul de pe Bosfor, cetăți vechi și sate pescărești. Poți să cobori de pe vas și să vizitezi Palatul Dolmabahce, și satele Rumeli Kavagi si Anadolu Kavagi, unde ai timp de o cafea sau de un sanviș cu pește pe grătar, una dintre delicatesele locale pe care poți să le testezi . 

Sau poate preferi o masă pe Podul Galata, la unul dintre multele restaurante de aici. La apus mai ales, dar și după lăsarea serii, priveliștea este minunată, se văd moscheile iluminate artistic, vasele care vin și pleacă din portul Eminönü, sute de clădiri dominate de înaltul și frumosul turn construit de genovezi, Galata… Podul Galata este primul construit peste Cornul de Aur, estuarul “ferecat” de bizantini cu un lanț pentru a bloca accesul navelor. Podul Galata face legătura între orașul nou și cel vechi, fiind unul dintre obiectivele pe care trebuie să le vezi sau, mai bine spus, să pășești. Vechi de peste 600 de ani, Podul Galata este lung de 500 m şi 40 m lăţime, etajul său superior fiind destinat circulaţiei rutiere şi a tramvaiului, iar cel inferior pescarilor și trecătorilor tentați de cafenele și restaurante. 

Trebuie să recunosc că eu am “evadat” din zona Sultanahmet & Eminönü, am luat la picior peste patru kilometri pentru a ajunge la Biserica Chora, construită inițial în afara zidurilor Constantinopolelui, în secolul al IV-lea (de unde i se trage și numele-“în câmp”). Chora a fost reconstruită în urma numeroaselor cutremure, frescele care pot fi admirate astăzi datând din secolele XI-XIII. Chora a fost și ea, ca multe alte biserici bizantine, transformată în moscheie după căderea Constantinopole, în 1453, fiindu-i adăugat și un minaret. Frescele deosebite ale bisericii bizantine au fost acoperite cu tencuială timp de aproape 500 de ani, dar au fost descoperite la mijlocul secolului al XX-lea și parțial restaurate, iar procesul continuă.

Azi, Chora este transformată în Muzeul Kariye, unde am ajuns pentru a-i vedea mozacurile și frescele despre care citisem că sunt deosebit de frumoase și chiar așa sunt... A meritat ocolul, Chora este cea mai importantă biserică bizantină din Istanbul după Catedrala Sf. Sofia. 

Apoi am luat-o pe străduțe, purtată de instinctși am ajuns lângă zidurile orașului vechi, construite în timpul domniei împăratului bizantin Teodosie al II-lea (408-450). Am făcut astfel cunoștință cu fața săracă, ponosită și tristă a Istanbulului, căci întotdeauna sunt două laturi ale unui întreg. Pe străduțele foarte strâmte, coborând către Cornul de Aur, am ajuns în cartierul Fener, cel care ne-a "dăruit" domnitorii fanarioți cei de prea tristă amintire. Aici, lângă Liceul Ortodox, am descoperit Café Dimitrie Cantemir și se pare că este și un muzeu închinat marelui domnitor și cărturar. Nu am rămas la o cafea, dar acum, că am localizat acest loc deosebit de ceea ce înseamnă Istanbulul turistic, cu rufe întinse între geamuri, oameni care taie lemne în fața casei, mă voi reîntoarce negreșit. 

Mai am atâtea de văzut, de testat în Istanbul, de învățat!  

Drum bun!